Obsesia corpului este un dat al imaginarului social contemporan. Pielea –
alba, bronzata, mentinuta intr-un stadiu ideal, corpul-trofeu adus din
vacantele scump platite, sarbatori organizate in scopul intretinerii
corpului, mentinerii, regasirii bunastarii corporale. Etichetarea – alta
obsesia a noastra, obsesie utila – ajuta orientarea in societate. O
mare parte a seriilor de fotografii sunt bazate pe combinarea acestor
doua obsesii. Unele asemanari aparent accidentale ale corpurilor devin
labeluri care definesc categorii umane in ochii fotografului: oameni cu
sprancene unite, miopi fara ochelari, luptatori cu urechea tocita.
Detaliul ales promite in unele cazuri un concept de asemanare
spirituala: sprancenele unite fac ganditorul, linia vietii face
artistul. In altele comunitatea spirituala face corpurile sa se asemene:
mormonii sunt asemenatatori pentru ca sunt mormoni. Iar profesionistii
corpului sunt surprinsi in momentul dizgratiei. De aici ideea greutatii:
cat cantereste corpul lucrat – cat cantereste lemnul? Aceste serii de
fotografii sunt completate de instalatiile Bronzaj, A Pleasant Sensation
on the Skin. Bronzatul, sarbatorirea devin stari de spirit mentinute
permanent, iar pielea de gaina prin simpla ei imagistica se rupe de
contextul experientei si univerzalizeaza reactia, cautarea senzatiei
placute.
Oameni si obiecte. Un alt teritoriu de investigare este interpretarea pe
care obiectele o realizeaza despre oameni: un autograf retranscris cu
carioca, un colet care isi constituie propria memorie in timpul
calatoriei, instalatorul a carui identitate se fotogreavaza pe obiectul
activiatii sale sunt gesturi de intelegere a lumii umane din perspectiva
obiectelor.
Lucrarile ofera imagini-document despre un nou trend: in ultimii cinci
ani parca s-a renuntat la goana dupa senzatiile tari si ne-am angajat
intr-o goana dupa senzatiile placute. La diferite nivele, din diferite
perspective placute, detaliul este un fetish al culturii noastre.